Astăzi te iubesc şi ele precum este-n legea firii,
Le-ai sădit spre nemurirea sufletului doritor
Le-ai lasat spre amintirea celor mistuiţi de dor.
Şi uşor pe drumul serii se opreşte sub fereastră.
Tot privind la trena rochii şi-nălţimea albă-a frunţii
Mă închin coroanei tale, dulcea mea, regina nopţii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu