DE DINCOLO DE MORMÂNT.
Privesc pierdut mormântul rece
Şi crucea dezlegată ieri,
O, Doamne, cât e de frumoasă
Cum au trecut atâtea primăveri?
Era şi-atunci o iarnă-nvolburată
Când singuri ne-am unit destinul
Şi nimeni n-a putut să ne despartă
Până-ntr-o zi când mi te-a luat Divinul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu